TECH

O relație cu năbădăi

Îmi plac ecranele. De orice fel.

Mereu mi-au plăcut, însă am realizat că sunt atrasă de partea tehnică abia prin facultate. De ce? Habar n-am. Poate pentru că mi se pare al naibii de interesant faptul că deși pixelii pe care noi îi vedem ne par ceva natural acum, ei sunt rezultatul multor procese care se desfășoară acolo în spate. Cu gândul ăsta mă amăgesc mereu când am parte de câte-un BLUE SCREEN.

Și asta se întâmpla în general… exact! În momentele alea, știi tu, în care ai cea mai mare nevoie să trimiți un mail, să printezi ceva sau să intrii într-un call pe Zoom.

Exemplu concret: luna Aprilie, pandemie, cursuri online, ultimul an de facultate. După 2 ani și jumătate de timiditate și teamă că voi greși ceva mi-am luat inima în dinți și-am bătut cu pumnul în masă: voi fi Manager de Proiect. E vorba, după cum poate că ați ghicit, despre materia Managementul Proiectelor. Ce trebuie să rețineți de aici este că am înțeles abia apoi ce-am făcut. Imaginativ, am sărit de pe trambulină într-o piscină goală… de la 20 de metri, pentru că proiectul ăsta, aveam și eu să aflu ulterior, avea în jur de 100 pagini.

Am respirat, am numărat până la 10 și am stabilit că pot s-o fac. Problema era doar că proiectul necesita cunoștințe și suport din partea domnului profesor, lucru care era destul de dificil în condițiile în care s-a oprit planeta. Pe lângă a mă coordona pe mine, a trebuit să coordonez 6 alți colegi ca să predăm proiectul la timp. Era extrem de important să înțeleg ce și cum din perspectiva întregii echipe, așa că am organizat prima întâlnire cu dom’ profesor pe Skype.

3 minute. Atât.

Mă refer la conexiunea mea de internet, normal.

3 minute a durat până când, exact în momentul în care aveam nevoie mai ceva ca aerul de net, a picat. N-am înteles de unde a picat și de ce, dar am scos routerul din priză și și-a revenit peste vreo 20 de minute. Timp în care s-au discutat informații esențiale pe care eu nu le-am prins. De parcă ar fi prins viață și s-ar fi răzbunat pentru… habar n-am pentru ce, netul meu pica doar în momentele în care discutam cu profesori, dar nu și în cele în care discutam cu colegii. Și da, am sunat la furnizorul de internet, dar degeaba. Așa că foloseam hotspot atunci când știam că urmează ca pixelii ecranului meu să ia chipul vreunui profesor.

Toată această întâmplare m-a pus pe gânduri în ceea ce privește relația noastră cu tehnologia și modul în care vrem ca totul să se întâmple ACUM. Pandemia ne-a schimbat pe toți, sunt sigură de asta. Unora a reușit să le aducă la suprafață umbre, celorlalți le-a dovedit faptul că pot, unora le-a reamintit ce nedreaptă e viața, însă un lucru este sigur: suntem cu toții dependenți de tehnologie. Nu-i vorba că n-am fi știut asta și înainte, doar că acum aspectul ăsta a fost subliniat pentru toată lumea, în același timp, dându-i parcă și mai multă amploare. Dacă-mi vei spune superficial că tu nu ai cont pe Facebook și că asta înseamnă că nu faci parte din lumea asta nebună, iți voi spune să mai iei o gură de cafea și să te trezești. 🙂

Laitmotiv: echilibru, echilibru, echilibru.

Atitudinea cu care trebuie să ne raportăm în general la orice este cea echilibrată. Echilibru cu tine însuți, echilibru în relația cu cei dragi, cu animalul de companie și cu tehnologia. Excesele de orice fel au urmări. Chiar dacă devenim conștienți de setea de informații la click e suuuper-important să apăsăm pe off din când în când. Și totuși pe mine m-a luat valul în perioada stării de urgențe pentru că tot ce vedeam era acest ecran micuț ce-mi livra tot ce aveam nevoie. Din când în când trebuia să mă mai confrunt cu câte-o problemă ca să pot continua. Știu că sunteți mulți în această situație. Poate unii dintre voi veți lucra de-acasă pe o perioadă nedeterminată și aveți nevoie de un ghid rapid pentru probleme minore, dar care răpesc atâââât de mult timp.

Next: urmează o serie de mini-ghiduri cu rezolvările celor mai dese probleme întâlnite de mine.

Thank you for coming to my Ted Talk.

No Comments

    Leave a Reply